Am fost mereu curios cum se face ca succesul in educatie al elevilor este redus. Cateva idei am gasit in cartea "De ce fac oamenii destepti lucruri prostesti", altele reies usor daca punem fata in fata ce ofera educatia cu piramida nevoilor identificate de A. Maslow.
Astfel am aflat faptul ca educatia are un limbaj cu o logica proprie, scolareasca, diferita de cea naturala. Cel mai elocvent exemplu este acela al utilizarii intrebarii.
Daca in conversatiile normale cel care intreaba nu stie raspunsul, la scoala situatia este rasturnata, profesorul, care pune intrebarea il stie. Pe de alta parte, daca in viata ai voie sa spui "nu stiu", la scoala acest lucru se penalizeaza. Acest comportament rasturnat, prezent la adulti cu autoritate, descumpaneste copiii, iar in cele din urma determina un dresaj specific.
Odata cu extinderea democratiei si scaderea disciplinarii, copiii intra din ce in ce mai putin in acest joc deoarece il recunosc usor ca pe unul propriu educatiei, destul de departe de situatiile naturale, in care problemele sunt complexe, iar identificarea unei solutii valide poate dura ore, zile sau chiar ani.
Acest tip de gandire, numita si gandire improvizata de catre autoarea cartii, se poate dezvolta prin exercitiu dar ea devine o bariera intre un om cu gandire normala si unul cu o gandire scolareasca. Aparitia gandirii scolaresti isi are probabil originea nu atat in rezultatele stiintei/culturii cat mai ales in metodele prin care se transmit mai departe.
Pe de alta parte, autoritatea academica se mentine mai usor daca are un limbaj propriu, accesibil doar "initiatilor". S-ar putea identifica un fel de aristocratie a cunoscatorilor, o nisa sociala distincta, greu de inteles pentru oamenii obisnuiti.
Aceasta aristocratie ar putea face ca pana si lucrurile simple sa para complicate, tocmai p
