Părintele Daniil Teodorescu, numele de călugăr al lui Sandu Tudor, a fost personalitatea cea mai cunoscută care a marcat istoria Schitului Rarău (Suceava). Ca mirean se numea Alexandru Teodorescu (născut în 24 decembrie 1896), dar toată lumea îl cunoştea sub pseudonimul cu care-şi semna articolele: Sandu Tudor (foto 1,2). Avusese o viaţă plină de aventuri: ofiţer în Serviciul Maritim Român, subofiţer militar, patron de presă şi temut jurnalist. Până într-o zi când, după ce a primit o bursă - consecinţă a unui splendid acatist dedicat Sf. Dimitrie Basarabov, imn care avea să primească felicitările şi binecuvântarea Sf. Sinod -, a plecat într-o călătorie la Sfântul Munte Athos. De altfel, intenţia sa iniţială era aceea de a scrie negativ despre anumite aspecte de acolo. Timp de câteva luni a reuşit să cunoască adevărata faţă a creştinismului ortodox şi să afle cioburi din tainele rugăciunii inimii.
Întors la Bucureşti, Sandu Tudor a organizat după câţiva ani un grup de studiu al textelor mistice ortodoxe, dar mai ales de practică isihastă numit "Rugul Aprins". În timp, după cele trei căsnicii ratate, fără să fi avut copii, Sandu Tudor decide să se dedice exclusiv vieţii monahale. În viaţa de mirean avusese deja câteva izbânzi profesionale ca jurnalist şi patron al câtorva ziare ("Floarea de foc", "Credinţa"). Dar poate şi întâmplările personale care ţin de ordinea miracolului să fi contribuit întrucâtva la decizia sa. Sandu Tudor şi-a vândut averea şi s-a retras la Mănăstirea Antim din Bucureşti. Banii obţinuţi i-a donat mănăstirii, coordonând personal câteva lucrări de restaurare. Aici locuia într-o cameră din clopotniţă unde îşi adusese şi biblioteca, se spune, una dintre cele mai mari din Bucureştiul acelor ani, numărând peste 8.000 de volume.
Un prim contact spiritual cu Nordul Moldovei se produsese în anul 1943 când, beneficiind de sprijinul Mitropo
