Arta a ajuns sa fie perceputa la nivel global atat ca materializare a frumosului, cat si ca metoda de securizare a banilor, dat fiind ca vorbim de un domeniu in care randamentele cresc de la an la an. Desi piata este inca sub cele din Polonia si Ungaria, arta romaneasca devine tot mai atractiva pentru investitori si colectionari.
Piata de arta romaneasca este la un nivel inca foarte scazut fata de ceea ce inseamana piata de arta in regiune. De exemplu, daca o comparam cu piata de arta poloneza,vedem ca dimensiunea tranzactiilor publice din Polonia a fost in 2010 de circa 300 milioane de euro, in timp ce in Romania a fost de 9 milioane de euro.
Daca vorbim de cote de autor, in Ungaria, acum multi ani, se depasea 1 milion de euro intr-o licitatie publica pentru un autorautohton, in timp ce in Romania s-a ajuns la 270.000 de euro.
"In ultimii 16 ani, arta romaneasca s-a apreciat anual cu circa 36%. Randamentul artistilor nu are cum sa scada in urmatorii ani. Sigur ca un artist sau altul poate varia, dar la nivel de piata, ca total, nu avem nici un motiv sa credem ca in urmatorii 5 ani piata va scadea", a spus Manuela Plapcianu, CEO-ul casei de licitatii Artmark.
In afara de absenta unor instrumente cu specific investitional, diferenta dintre piata de arta din Romania si cea din regiune se poate explica partial prin dimensiunea educationala.
"Cred ca trebuie sa ne intalnim undeva la mijlocul drumului, noi, jucatorii din piata de arta (galeristi, artisti, case de licitatie, institutii culturale) si publicul. Distantarea fata de public nu ajuta cu nimic. Altfel, in ceea ce priveste diferentele, nu cred ca poporul roman se deosebeste genetic de alte popoare ca sensibilitate vizuala. Este doar o problema de accesibilitate si educatie, la care toata lumea trebuie sa puna umarul. Putem incepe cu numarul orelor de istoria
