Prin cota unica, toti suntem egali in fata impozitelor. Nea Ghita Pitpalac, cu un salariu de sapte sute pe luna, plateste 16% si-i raman bani de buzunar mai nimic, iar domnu' Felix Voiculescu, din milioanele lui, plateste tot 16% si ii ramane buzunarul doldora cu restul.

Vanghelie, un fel de Bill Gates al nostru

Nemultumirile saracilor fata de bogati rabufnesc din cand in cand la Atena, Paris, Roma, Berlin, Londra si, mai nou, chiar si in tara tuturor libertatilor - SUA.

Nu peste tot cota de impozit este unica, dar peste tot saracilor le ramane cam putin, dupa ce au platit darile, iar bagatilor le ramane destul, ca sa le dea saracilor cu tifla.

Rareori apare cate un Bill Gates, care face opere filantropice de buna voie si nesilit de nimeni, demonstrand implicit ca statul a fost culant cu el o viata intreaga, lasandu-l sa tot adune, pana s-a saturat el insusi de atata bine.

Dar, asemenea cazuri sunt atat de solitare, incat noi le observam numai cand domnul Vanghelie face cinste de revelion sau cand domnul Ontanu da fasole de Ziua Nationala, ca sa nu-l uitam de Ziua Alegerilor.

Totusi, ar fi nesemnificativ sa ne tot comparam cu altii, cand situatia noastra este incomparabila, ca un fel de unicat. Mai interesant este sa ne aducem aminte cum am ajuns noi la cota unica.

Dam spaga sau platim impozit? - that is the question

Asta au pus-o la punct liberalii, pe vremea cand erau preteni cu PD, si puneau in joc doua argumente, destul de logice pe acea vreme.

Primul avea in vedere convingerea ca, in cifre rezonabile, omul prefera sa cotizeze la impozit, decat la spaga. Al doilea, ii viza direct pe oamenii de afaceri, pentru ca ei sa aiba de unde reinvesti profitul realizat.

Asta era atunci. Sa vedem cum e situatia astazi. Din capul locului, cota unica n-a desfii