Handbalul adevărat se joacă de azi în ritm de samba, Brazilia organizând în premieră un Campionat Mondial pentru această zonă a lumii. Ca înaintea oricărui turneu final din ultimii ani, România se numără printre ţările cu "greutate" în handbalul feminin fiind văzută de specialişti cu şanse reale în disputa pentru o medalie. Visul cel mare rămâne însă aurul mondial, după care întreaga naţiune râvneşte din 2005.

ECHIPA ROMÂNIEI

Selecţionerul Radu Voina are la dispoziţie o echipă extrem de experimentată, cu 13 handbaliste care şi-au trecut în palmares cel puţin o medalie la un mare turneu, Mondialul din 2005 şi Europeanul din 2010. Şi la media de vârstă, naţionala se încadrează în standardele unei echipe care în general poate atinge vârful, adică 27,7 ani. Unitatea grupului şi relaţiile de joc, închegate de ani buni atât la naţională, cât şi la Oltchim, unde evoluează "grosul" jucătoarelor, sunt argumente în favoarea României. Nu fac parte din lot câteva jucătoare importante, precum Neagu, Vizitiu, Ungureanu sau Stanca, însă au revenit în echipă Amariei sau Farcău, absente în 2010 de la Europene.

SISTEM

Campionatul Mondial din Brazilia propune un sistem de desfăşurare nou, cel puţin faţă de cum au decurs lucrurile la ultimele turnee finale. Poate pentru a creşte spectacolul, organizatorii şi IHF au decis să reducă numărul de meciuri jucate în grupe şi să mărească numărul de jocuri KO. Astfel, s-a renunţat la a doua fază a grupelor, până în finală o echipă având de disputat trei jocuri eliminatorii (optimi, sferturi, semifinale).

ADVERSARI

Naţionala României a avut parte poate de cea mai bună tragere la sorţi din ultimii ani, nimerind într-o grupă în care problema calificării în optimi nu poate fi pusă sub semnul întrebării. Tunisia, Cuba şi Japonia sunt mai degrabă adversari exotici, pe care România i-a învins pe unde