Revoltător! Bem lapte din import, în timp ce ţăranul român îl aruncă la porci! Şi, de sărăcie, îşi taie vitele. Avem păşuni ca-n Elveţia - dar prea puţin din laptele de aici ajunge în magazine. Ce e de făcut pentru a salva această comoară? Ne învaţă ţăranii din Vest!
In Apuseni sunt pasuni intinse, iarba grasa, oameni harnici. Laptele vacilor care pasc aici nu ajunge niciodata la magazin. Nicio fabrica de lactate nu-si trimite aici cisterna. Nici n-ar avea cum. Iarna nu urca nici masinile de teren.
Exista lapte destul, dar oamenii n-au ce face cu el. Nu exista fabrici de procesare. Nici abatoare, toate care au functionat in zona s-au inchis. Nu respectau normele UE si nici nu au avut bani sa investeasca in tehnologie. Taranii merg acum tot mai departe cand au nevoie de bani.
Elena Culda e fermier in Culdesti. Are trei vaci subventionate, care dau cate 10 litri de lapte pe zi. Infim pe langa vacile recordmene din fermele industriale care dau 80 de litri pe zi. Dar pentru familia doamnei Culda e mult prea mult. Purceii ei mananca lapte dimineata la pranz si seara. La porci se duce si subventia care ar fi trebuit sa salveze agricultura si, implicit, cumparatorul roman. Si pana cand asociatia va reusi sa colecteze laptele ca sa-l vanda, doamna Culda isi testeaza mana si pamantul in cultivarea capsunilor. Poate capsunii sa aduca ceva profit la anul, desi fara masini frigorifice care sa-i transporte se fac terci pana la oras.
Pe dealul de vizavi, alti porci, aceeasi poveste!
Gospodina ne spune ca mulge 40 de litri de lapte pe zi. Duminica merge la oras si il vinde proaspat sau sub forma de telemea - insa doar vara. Adriana Dragoi e pe drumul cel bun, pe care i l-a deschis politica agrara: tocmai a primit fonduri europene pentru ca s-a angajat sa evolueze de la subzistenta la semi-subzistenta. Dar subventia pe vreo 3 luni de semi-subziste
