Cred că libertatea şi responsabilitatea sunt cuvinte cheie în universul media şi, în calitate de creştindemocrat, pledez pentru echilibrul dintre libertate şi responsabilitate. Libertatea presei este, evident, o garanţie a oricărei democraţii funcţionale. În acelaşi timp, nu putem să nu folosim această libertate pentru binele comun.

Cred, deci, în echilibrul dintre rolul presei de a informa, de a distra şi totodată de a educa. Nu cred că e perimată ideea că presa trebuie să-şi asume acest rol de educator public. Inclusiv în ceea ce priveşte promovarea unei culturi participative şi a responsabilităţii fiecărui cetăţean pentru binele comun.

Într-o democraţie autentică, libertatea de informare nu trebuie confundată cu propaganda politică. Dar nici critica, oricât de legitimă, nu trebuie să derive în stârnirea unui alarmism şi pesimism generalizat. Libertatea de informare implică şi responsabilitatea selecţiei unor teme de interes real. Regret că în tumultul României post-comuniste, libertatea de exprimare a fost adesea înţeleasă ca un îndemn la trivialitate şi cred că e de rigoare un apel la decenţă şi bun simţ în discursul public. Cred că presa din România a început să prezinte ici-acolo aceste cazuri de derapaj, atât al reprezentanţilor unor instituţii ale statului, cât şi ale cetăţenilor obişnuiţi. Aş încuraja eforturile presei noastre de a discredita lipsa de bunsimţ. Mă bucur şi că, dincolo de aceste derive, avem, în România, presă de bună calitate, jurnalism profesionist.

Apreciez, totodată, eforturile presei noastre de a induce un sentiment de solidaritate pentru persoanele aflate în dificultate, fie cazuri individuale, fie în urma unor dezastre naturale. Mi se pare că această ancoră a solidarităţii este o valoare centrală în orice democraţie.

Presa însăşi se află în faţa unor noi provocări legate de new media şi new media obl