Decedaţi: 15.815. Dispăruţi: 3.966. Clădiri distruse: peste 1.000.000. Impactul economic: 610 miliarde de dolari (280 de miliarde ca efect imediat şi alte 330 în următorii cîţiva ani). Acesta este bilanţul oficial al devastatorului cutremur din Japonia din 11 martie 2011, publicat în octombrie.
La 8 luni de la catastrofă, JTI România a produs, pentru una dintre Întîlnirile sale, un spectacol comemorativ destinat strîngerii de fonduri pentru Japonia: Requiem. Nu ştii nimic despre mine, cu dansatorii Motoko Hirayama şi Răzvan Mazilu, pe muzica lui Karl Jenkins (care conţine o dualitate Occident-Orient, în care Orientul e reprezentat de cîteva poeme japoneze – haiku – despre moarte). Două culturi diferite se întîlnesc şi încearcă să se apropie, dar înainte de apropiere este nevoie de cunoaştere. Din acest punct încep traseele celor doi dansatori, mai întîi către sine şi apoi unul către celălalt. Dinăuntru în afară, din sine în lume.
DE ACELASI AUTOR Această tăcere care ţîşneşte Mariana Mihuţ şi Victor Rebengiuc interpretează Conu Leonida Despre tigri şi frică Cînd sufletul se scurge din sticlă Dansatoare cu experienţă (i-aş zice „divă”, dar i se potriveşte mai degrabă noţiunea de „star”), Motoko Hirayama are precizia unui haiku. Trupul ei minion concentrează acţiuni cristaline, exactitatea formelor se citeşte în cea a mişcării, gesturile taie aerul cu claritate, corpul micuţ desenează neaşteptate contururi contorsionate. Motoko îşi construieşte cu precizie identitatea de „performer de dans contemporan în Japonia”, o ţară în care performanţa face parte din viaţa cotidiană. Singurătatea dansatorului în sala de studiu, în compania exclusivă a barei de repetiţii, exerciţiul nesfîrşit al perfecţiunii, recluziunea ca stil de lucru sunt elementele autoportretului lui Motoko, conturate într-o dramaturgie precisă de expresie europeană (învăţată, probabil, la co
