Se tot vorbeste ca Romania are nevoie de o reforma a sanatatii, de o reforma fiscala, de o reforma a economiei si a justitiei. Dar despre ce are nevoie Romania cu adevarat, nu se vorbeste deloc. Inainte de toate, Romania are nevoie de o reforma spirituala si sufleteasca. Tara noastra trebuie sa-si regaseasca inima si valorile.

Atotputernicia lui eu si a intereselor personale face prapad. Nici o afacere si nici o multinationala nu pot indeplini ceea ce indeplineste familia, vecinatatea cu altii. Noi toti la un loc.

Ceea ce ne lipseste cu desavarsire in ziua de astazi este sentimentul de NOI. Fara el nu avem nici o sansa. Nici un viitor.

Candva, in urma cu nu prea multi ani, sentimentul acesta al unei solidaritati colective nu ne lipsea. Nu era o problema, asa cum e azi. Ce-i drept, nu exista internetul, si ne placea sa ne intalnim, sa vorbim si sa comunicam "in direct". Ne placea sa sunam la usa vecinului, sa-l chemam la o tuica, sa ne tinem randul la lapte, cu noaptea in cap, sa ajutam o batrana sa treaca strada, sa ne vedem cu fratii si cu parintii, sa le daruim copiilor nostri bunici. Si sa citim ne placea. Si sa mergem la teatru si la concerte. Cultura era, si ea, o comunicare pe viu, nu spectacol la televizor si lectura pe internet. Si dragostea mai era pe vremea aceea "in doi". Felul principal al vietii, pe care te straduiai sa-l pui zilnic pe masa, orice s-ar fi intamplat. Nu iubire de firma, de week-end, de apartament separat, iubire pe internet, la distanta...

Ne pierdem de noi, ne instrainam tot mai tare, dar undeva, in strafunduri, amenintarea aceasta se simte, si dam semne de revenire, chiar daca timide la inceput. Eu asa cred. Nevoia de celalalt, de familie, de viata comuna, de vecinatate asumata, se vede in lucruri banale, in aparenta, dar care arata ca, totusi, se schimba ceva. Serbarile populare stradale, targurile taranesti