Joia trecută, lumea muzicală a fost îndoliată de plecarea dintre noi a sopranei Montserrat Figueras. După o luptă de un an cu cancerul, dusă cu discreție printre concerte și sesiuni de înregistrare care n-au fost întrerupte decît în august, Doamna catalană a muzicii vechi s-a stins în noaptea de 23-24 noiembrie la Bellatera (Cerdanyola des Vallès, Catalonia), înconjurată de familia sa: Jordi, Arianna și Ferran Savall. Publicul bucureștean ar fi trebuit s-o vadă pe 7 decembrie... Montserrat Figueras s-a născut în 1942 la Barcelona, într-o familie de melomani. Îndreptîndu-se inițial spre o carieră de actriță, Figueras studiază prima dată canto cu Jordi Albareda, alăturîndu-se apoi corului Aleluya din Barcelona. Aici aveau să își descopere interesul pentru muzica veche atît Montserrat, cît și sora ei, Pilar Figueras. Explorînd acest drum, devine membra formației catalane Ars Musicae de Barcelona – un creuzet al redescoperirii muzicii vechi în spațiul iberic –, activă încă din anii ’30 și condusă, la acel moment, de Enric Gispert. Astfel avea să-l cunoască în 1967 pe Jordi Savall, pe atunci violistul formației Ars Musicae, cu care se căsătorește un an mai tîrziu. În 1968, cuplul părăsește o Spanie aflată încă sub dictatura lui Franco și puțin deschisă muzicii vechi, pentru a-și continua studiile la Schola Cantorum Basiliensis și la Musikakademie din Basel. Aici, Montserrat Figueras avea să-și modeleze tehnica vocală atît de particulară alături de Kurt Widmer, Andrea von Rahm și Thomas Binkley. În 1974, Savall și Figueras fondează, alături de Lorenzo Alpert și Hopkinson Smith, prima dintre formațiile lor, Hespèrion XX (devenită, la trecerea în noul secol, Hespèrion XXI). Anii ’70 aduc nu numai primele înregistrări de muzică barocă spaniolă, dar și nașterea celor doi copii ai cuplului, Arianna (1972) și Ferran Savall (1979). În buna tradiție a dinastiilor artistice a