Emisarii Budapestei au încercat să îi convingă pe reprezentanţii românilor ardeleni să alcătuiască o federaţie cu Ungaria.

Unirea Transilvaniei cu România a fost precedată de o activitate intensă a liderilor Partidului Naţional Român. Alexandru Vaida - Voevod a proclamat dreptul românilor la o viaţă statală independentă, iar Vasile Goldiş a început să organizeze administraţia românească în Transilvania. Figura centrală a organizării românilor ardeleni a fost, însă, Iuliu Maniu, cel care restabilise ordinea în vechile capitale imperiale, Viena şi Praga, şi care se îndrepta spre Transilvania în fruntea regimentelor româneşti din fosta armată austro-ungară, reorganizate sub forma unor unităţi de luptă aflate la dispoziţia românilor.

Legăturile dintre Transilvania şi Ungaria s-au sfârşit cu confruntarea cu reprezentanţii maghiarilor, ce a avut loc la o întâlnire la Arad, în prezenţa unor membri ai Consiliului Naţional Român şi a reprezentantului guvernului maghiar, ministrul Oskar Jaszi, la care, Vasile Goldiş, după ce a văzut că părţile nu au ajuns la nici o concluzie referitoare la soarta românilor din Ardeal, a propus ca întâlnirea să continue a doua zi când şi Iuliu Maniu va fi de faţă. Ceea ce s-a şi întâmplat, iar Iuliu Maniu i-a declarat lui Oskar Jaszi: „Excelenţă, eu nu am venit să cer guvernului de la Budapesta autorizaţia pentru ţinerea Adunării Naţionale. De aşa ceva nu avem nevoie. Nu recunosc guvernului maghiar dreptul de a acorda sau de a refuza ţinerea Adunării Naţionale româneşti din Transilvania, unde, după părerea noastră, Consiliul Naţional este stăpân". Iar la întrebarea lui Jaszi „În mod concret, ce cereţi Dvs.?! Şi ce aveţi de gând la Adunarea respectivă?! Vă rog să-mi răspundeţi sincer, cum vă este obiceiul, ce veţi propune Dvs.?!" Iuliu Maniu a răspuns franc: „Eu voi propune Unirea cu România".

Grijă pentru ordine @N_