Prima personală în România a lui Kicsiny Balázs

Kicsiny Balázs este unul dintre cei mai proeminenţi artişti maghiari contemporani. Este în principal renumit probabil pentru pavilionul realizat la Bienala de la Veneţia din 2005 (unde a fost ales să reprezinte Ungaria), care a fost într-adevăr unul dintre cele mai bune ale acelei ediţii. Dar cariera şi opera sa sunt mult prea complexe pentru a putea fi reduse la acest singular demers, chiar dacă este unul destul de spectaculos, desfăşurându-se de-a lungul a peste douăzeci şi cinci de ani de prezenţă semnificativă pe scena artistică maghiară şi internaţională.

La o primă vedere, cel mai adecvat termen pentru a descrie producţia artistică a lui Kicsiny ar părea să fie acela de "instalaţie". Dar, în cazul său, aşa cum o siluetă antropomorfă nu e niciodată o simplă sculptură, în sensul clasic al termenului (un obiect de artă tridimensional destinat să fie admirat), nici o instalaţie nu e niciodată un simplu ansamblu de forme care conlucrează pentru a produce sens. Astfel, instalaţiile sale se adresează privitorului într-o manieră foarte angajantă, uneori părând a fi performance - uri îngheţate, alteori, stranii elemente de recuzită dintr-un spectacol de teatru al unui regizor pasionat de suprarealism. Într-un fel, majoritatea lucrărilor sale majore, de la Winterreise la Migrating Interpretation, de la Permanent Landing la Exact Time, relaţionează cu noţiunea de enunţ performativ, în sensul cel mai imediat al conceptului. Astfel, ele sunt prezente şi acţionează prin actul însuşi de a fi prezente, fac ceva în lume mai degrabă decât să îi spună privitorului ceva despre aceasta. Tind să genereze experienţă, mai degrabă decât sens.

Pentru prima sa expoziţie personală în România (deschisă până pe 9 decembrie a.c.), Kicsiny Balázs propune, la Bázis de la Fabrica de Pensule din Cluj, un proiect care evid