- Social - nr. 902 / 2 Decembrie, 2011 La o analiza fenomenala, titlul de mai sus poate fi perceput drept o "calificare hiperbolizata ” a unei legi care nu are nimic cu "monumentalitatea”. Cicero spunea ca "mai multe legi, mai putina dreptate”. Si tot el sublinia ca "nimic nu poate fi vesnic, odata ce s-a nascut”. Dupa 146 de ani de neintrerupta aplicare, dar tulburat de vicisitudinile istoriei, batranul Cod Civil isi incheie misiunea cu demnitate si, mai ales, "cu simtul dreptatii implinite”. Codificarea, ca metoda eficienta de tehnica legislativa, a fost o preocupare a forurilor legislative, inca din antichitate. Dintotdeauna, romanii au stiut unde sa-si indrepte atentia si privirea in domeniul legislatiei. Niciodata Romania, ca stat unitar si indivizibil, nu a dus lipsa de izvoare juridice, care sa alimenteze pe deplin setea de dreptate si justitie in diferite perioade istorice. Astfel, Franta, Italia, Belgia, Elvetia au constituit repere fundamentale in "plamadirea” Codului Civil de la 1864. Venerabilul Cod Civil, care, iata, si-a incheiat misiunea istorica, a parcurs pas cu pas etapele istoriei moderne ale Romaniei, pastrandu-si cadenta cu forma de guvernamant existenta la un moment dat, reusind sa-si pastreze identitatea juridica obtinuta odata cu intrarea sa in vigoare la 1 decembrie 1865. El a reglementat la inceput cu precizie, iar ulterior (mai ales in perioada comunista), cu aproximare, prin lipsa sau prin adaos, relatiile sociale existente in moduri de productie diferite. In tot acest timp, prevederile Codului Civil au fost alaturi de justitia romaneasca si de justitiabili, atat ca suport stiintific, cat si ca parghie in reformarea dreptului. Noul Cod Civil, privit ca o "adevarata constitutie civila “a Romaniei, a izvorat din necesitatea reformarii societatii romanesti, in general, cat mai ales in realizarea unei congruente intre relatiile sociale ex