Un "Cine" numit Hristos
Te opresti in fata manastirii si privesti indelung. Oricat ai cauta, nici o comparatie nu i se potriveste. Dureaza, pana sa intelegi ca, de fapt, Sihastria Putnei nu este un loc anume. E mai degraba un sentiment, o nostalgie din care mai razbate, ca un ecou, cate ceva din troparul anahoretilor batrani si rugaciunile diminetii. In preajma icoanelor facatoare de minuni ale manastirii si a Sfintilor putneni canonizati de curand (Sila, Natan si Paisie) cuvintele sunt de prisos. Locul vorbeste de la sine si, deloc intamplator, daca il cauti si il rogi pe staretul Nectarie sa spuna ceva despre Sihastria Putnei, parintele tresare usor incurcat, se scuza cu multele treburi gospodaresti pe care le are de implinit si apoi te imbie sa privesti cu ochii tai. Pe usa ce da in pridvorul bisericii, sta inramat istoricul manastirii. 600 de ani povestiti deodata, ca o suflare, vorbind despre Marele Stefan si despre Daniil Sihastru, al carui deget se afla si astazi, ferecat cu argint si margaritare, intr-un sipet tainuit la Putna.
Degeaba insisti, intreband curios de ce simt oamenii nevoia sa vina la manastire. Parintele Nectarie ofteaza, isi cumpaneste vorbele si, intru tarziu, recunoaste ca e greu de spus. "Nimeni nu cunoaste raspunsul cu precizie... Stim cum este o manastire. Stim unde sa o gasim.
"Daca vrei sa cauti in lumea aceasta un om fericit, nu ai unde sa-l cauti mai sigur decat intre calugari" (Par. Teofil Paraian) Aflam din cand in cand de ce este nevoie de o manastire, dar esenta acestui loc sacru, tocmai asta ne scapa. Ne scapa, deoarece oamenii care nu sunt din manastire se multumesc doar sa caute drumul pana la ea, sa se minuneze in fata zidurilor manastirii, dar nu au aplecare si timp sa patrunda in taina vietii ei. Nu au timp, pentru ca sunt grabiti. Pentru ca mai au si alte manastiri de vizitat... Nu gresesc daca s
