Turneul întreprins de Hillary Clinton în Burma este o reală premieră: este prima vizită a unui Secretar de Stat american în 50 de ani. Să fie începutul unei primăveri birmane? Întâlnirea cu simbolul opoziţiei locale, Aung San Suu Kyi pare să indice acest lucru. Se aşteaptă ca partidul său să participe la următoarele alegeri parlamentare.
Turneul demnitarului american survine pe fondul unor măsuri fără precedent asumate de preşedintele tarii Thein Sein, deja considerat de mulţi observatori un fel de Gorbaciov sau de Klerk: eliberarea a peste 300 de prizonieri politici, relaxarea restricţiilor impuse presei, adoptatarea unei legislaţii care va facilita reformarea sistemului politic. Şi totuşi multe ramân de făcut.
În fosta Birmanie domneşte de decenii o dictatură cât mai discretă. Undeva între dragonul chinez şi elefantul indian, dar şi după paravanul ferocităţii unor regimuri din vecinătate - khmerii roşii cambogieni reuşind chiar depopularea ţări în ritm alert - generalii care conduc actualul Myanmar din 1962 au reuşit de cele mai multe ori să zboare sub radarul Occidentului.
Cu atât mai rău pentru populaţia Myanmarului – un mozaic de etnii şi religii –, care, deşi are o ţară cu resurse de nebănuit, de la păduri şi jad până la mari rezerve de petrol şi gaze în apele teritoriale, trăieşte într-o sărăcie cruntă. Tradiţional, reacţiile populaţiei la presiunea dictaturii au fost de două tipuri. Violente, sub forma miliţiilor diferitelor grupuri etnice, care ori au fost reprimate militar ori asociate raptului. Sau paşnice, prin proteste cum a fost Revolta 8888, denumită astfel după data la care a izbucnit – 8.08.’88. Episodul 8888 a venit pe fondul “drumului spre socialism” pe care mergea Burma începând cu 1962, şi care provocase o pauperizare generală a populaţiei. Mişcările de stradă ale studenţilor şi populaţiei din Rangoon a dus la “căderea” regimulu
