Timp de cateva decenii, politicienii din tari de frunte ale Europei si-au asigurat stabilitatea si realegerea aruncandu-le alegatorilor momeala unei prosperitati ce se baza pe imprumuturi repetate de la banci.

Traiul pe credit devenise o moda aproape generalizata in tarile prospere, pe care au imitat-o si altele, mai putin avute, cata vreme bancile si fondurile de investitii incurajau aceasta fuga inainte, manate de propria lor lacomie. Pentru multa lume incepe sa fie vizibil un defect general al sistemului; adica, toate salariile si preturile ar trebui sa fie mult reduse, pentru a se relansa competitivitatea, dar asta ar insemna sinuciderea politica a actualelor echipe aflate la putere. In curand anul se incheie si deja apare intrebarea incredibil de simpla: cum vor reusi cateva state europene sa se refinanteze anul viitor? Pietele financiare cer socoteala si spun ca ar trebui sa li se ia betivilor cheia de la pivnita cu vin - cum se exprima recent un economist francez. Doar ca nu se poate scapa peste noapte de aceasta dependenta alcoolica - banii obtinuti relativ usor, care au provocat atata euforie, in atatea tari unde datoria publica a trecut la peste 90 la suta din produsul lor intern brut. In lasitatea lor, numeroase generatii de politicieni au transmis nota de plata generatiilor viitoare si au inchis ochii, zicand ca se vor descurca ele cum sa plateasca datoriile stramosilor. De ce nu mai poate functiona azi sistemul care multora le-a adus inimaginabile profituri? Cauzele sunt multiple, dar in Europa la loc de frunte se afla introducerea monedei unice, care a sporit pretutindeni datoria publica, din momentul in care tarile mai putin competitive au putut imprumuta, si ele, cu usurinta, bani de pe pietele financiare. In tot acest timp, vajaiala cu care au circulat cantitati imense de bani fictivi a creat o crestere artificiala de venituri si a umflat