Situaţia orfelinatelor şi a copiiilor abandonaţi din România s-a îmbunătăţit categoric faţă de 1992.

Este concluzia unui reportaj realizat de jurnaliştii de la The Independent.

Ei amintesc de poveştile de la începutul anilor 1990 când orfanii români instituţionalizaţi stăteau în condiţii precare, bebeluşilor nu le erau schimbate scutecele, centrele erau supraaglomerate, iar îngrijitorii foarte puţini.

Fundaţia Hope and Homes a încercat atunci să schimbe situaţia, reducând numărul copiiilor instituţionalizaţi care aveau nevoie, de fapt, de dragostea unei familii şi de un cămin adevărat. A început practic scoaterea copiiilor din centrele pentru minori.

Jurnaliştii au făcut şi o radiografie a situaţiei arătând că acei copii abandonaţi nu era cu adevărat orfani, ci doar produsul politicilor agresive duse de regimul Ceauşescu pentru creşterea populaţiei. Ei spun că oamenii nu au putut, din diverse motive să îi îngrijească şi atunci au ales să îi lase să fie crescuţi în astfel de centre crezând, greşit, că le-ar fi mai bine. Potrivit ziariştilor, Ceauşescu a interzis contraceptivele şi avorturile şi a instituit „poliţia sexului" prin care femeile erau examinate la fiecare trei luni pentru a se asigura că nu au suferit între timp o întrerupere de sarcină. De aceea, femeile au fost nevoite să aibă prea mulţi copii, iar numărul celor abandonaţi în orfelinate a explodat.

The Independent mai scrie că nu este aşa de uşor ca instituţiile să fie închise, iar situaţia nu poate fi remediată decât pe termen lung dacă lucrurile se doresc a fi bine făcute. Parţial, ar fi vina personalului care nu doreşte ca centrele să fie închise şi să îşi piardă locurile de muncă.

Totuşi, modelul integrării copiiilor în familii a fost acceptat de guvernul român şi recunoscut de organizaţii precum UNICEF şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii ca fiin