România păşeşte hotărât pe calea unei industrializări raţionale susţinute, industrializare bazată pe principiul necesităţii şi al eficienţei. Ritmul de creştere economică al ţării noastre l-a depăşit pe acela al ţărilor industrializate. În numai trei ani, industria noastră a crescut cu 33% şi a ajuns să acopere, din producţia proprie, aproape 50% din nevoile interne. Peste încă doi ani, procentul va creşte la 70%. România dispune de o foarte activă industrie extractivă, metalurgică, constructoare de maşini şi chiar aviatică.

Lungimea căilor ferate a juns la 11.000 de kilometri.

În aceşti ani, bugetul statului a fost mereu excedentar, iar leul este una dintre puţinele monede convertibile în aur.

În numai câţiva ani, populaţia Bucureştiului s-a dublat, iar capitala României a devenit un oraş care ambiţionează să concureze cu marile centre urbane contemporane.

Ţărănimea a fost împroprietărită, astfel încât 89,6% din suprafaţa cultivabilă a ţării se găseşte în proprietatea sa. Vitele, oile, păsările, porcii, nu lipsesc din gospodăria niciunui ţăran. S-au construit, în mediul rural, dispensare şi s-au ridicat, pretutindeni, şcoli noi. În rândurile generaţiilor tinere nu mai există analfabeţi la sate.

În domeniul culturii, de asemenea, România cunoaşte o adevărată explozie creatoare - de pildă, producţia editorială a României este cât producţiile similare ale Spaniei şi Ungariei, luate la un loc. Muzica, artele plastice, şcolile româneşti de matematică şi de medicină, de exemplu, se bucură de un binemeritat prestigiu internaţional. Putem vorbi, aşadar, cu mândrie şi cu îndreptăţire, despre un veritabil "miracol românesc".

S-ar putea să nu vă vină să credeţi, dar toate afirmaţiile şi cifrele de mai sus sunt corecte. La timpul prezent. Un prezent românesc situat între anii 1920-1929. Astăzi, prezentul de atunci a devenit trecut şi, din păca