László Tökés, acest popă curvar şi bezmetic, cu state de plată la vechea Securitate, nu scapă un prilej pentru a-şi agita ameninţător jungherul în faţa românilor, scuipând pe istorie şi întreţinând focarul iredentist. De 1 Decembrie, zi sfântă pentru români, n-a ezitat să o mânjească din nou cu balele sale de limax, invocând drepturi închipuite ale Ungariei asupra Transilvaniei şi sfidând nu doar acte consfinţite acum nouă decenii pe temelie istorică, ci şi tratate ale Europei de azi, care statuează că frontierele sunt imuabile. Acest om fără Dumnezeu nu-i un nebun pur şi simplu, care zbiară de unul singur în vatra satului, până când obştea îl goneşte cu pietre. El face parte dintr-un întreg angrenaj politic şi economic care, sub privirile adormite sau cumpărate ale autorităţilor româneşti, pofteşte la a hăcui harta ţării.

Aud tot felul de tembeli sau de insidioşi ai Puterii căutând să persifleze manopera: doar n-or să încarce ungurii Transilvania în camioane, să plece cu ea la Budapesta. Sigur că nu. E de ajuns să o stăpânească acolo unde e, să o epureze etnic, gonind românii mai ales din judeţele unde- s majoritari, să o privatizeze oneros şi cu toptanul, adesea prin licitaţii aranjate, în favoarea verilor de peste graniţă. Nu-i nevoie să mute pământul, nu trebuie să replanteze în pusta hună pădurile, n-are rost să caute tehnologii spre a transfera zăcămintele, e destul să le exploateze aici, întro enclavă administrativă pe care o tot revendică, ducând acasă integral profitul.

De Ziua reîntregirii ţării, de Ziua României Mari, guvernanţii n-au zis nici pâs despre aceste tendinţe mereu mai agresive (mai nou, în afara altor formaţiuni extremiste, s-a agitat şi organizaţia "Cele 64 de comitate", care, anul trecut, a dat foc drapelului României). Preşedintele României - care tace vinovat şi e interesat doar de gustul fasolei la cazan - n-a găsit cu cale