Scriitorul portughez Rui Zink, al cărui roman „Destinaţia turistică“ a fost recent tradus în româneşte, vorbeşte despre modestie şi crede că dacă vrei să fii original, trebuie să-ncepi să imiţi.
Scriitorul Rui Zink, în vârstă de 50 de ani, este unul dintre cei mai cunoscuţi autori portughezi şi a fost un apropiat al laureatului cu Nobel, José Saramago. Zink a fost prezent la Bucureşti în luna septembrie pentru a-şi lansa cel de-al patrulea titlu: „Destinaţia turistică". În româneşte i-au mai fost publicate romanele „Cititorul din peşteră", „Aşteptarea" (apărute la Editura Humanitas) şi „Banca de rezerve" (Editura Curtea Veche). „Destinaţia turistică" (Editura Humanitas, 2011) este o distopie despre destinul uman, moarte şi Dumnezeu. Cu un umor nebun, Zink încearcă să înfrunte tragedia şi se întreabă cât de departe poate merge omenirea până la autodistrugere.
„Weekend Adevărul": Cel mai recent roman al dumneavoastră tradus în româneşte, „Destinaţia turistică", vorbeşte despre moarte, despre Dumnezeu şi despre condiţia umană. Şi reuşeşte, totuşi, să fie plin de umor. Cum aţi găsit tonul, vocea potrivită pentru a-l scrie?
Rui Zink: Dacă eşti scriitor, ai 50 de ani şi încă n-ai o voce, caută-ţi de lucru în altă parte! (Râde) Vocea îl defineşte pe scriitor. Pentru mine, ea nu e doar o modalitate de a face faţă cuvintelor, ci şi ideilor. E o muzică a minţii. Vocea sunt eu. N-a fost „eu" dintotdeauna, dar astăzi e. Mereu am încercat să găsesc o modalitate diferită de-a privi lucrurile. Să văd ambele chipuri ale situaţiei, să văd şi punctul de vedere al celuilalt. De pildă: o scrumieră; mă uit la ea şi când e răsturnată.
Spuneţi că n-aţi fost dintotdeauna plin de umor. Cum eraţi, atunci, în trecut?
Copiilor le lipseşte ironia. E unul dintre lucrurile pe care le spun şi-n carte: Fiţi atenţi, subconştientul nu înţelege ironia