• Aţi gustat din toate, cum staţi cu... papilele gustative?
Papilele mele sunt cum nu se poate mai fericite! Chiar mai devreme au determinat gustul unei pastrame de berbecuţ, făcută chiar de mine şi înăbuşită cu Fetească Albă de pe dealurile Buzăului. Despre frica de a rămâne fără gust... nici o grijă! Iar asigurarea papilelor gustative nu cred că este de nasul meu, deoarece sunt doar un simplu bucătar căruia nu-i e frică de ziua de mâine.
• „Cireaşa de pe tort” este condimentată şi cu simţul umorului. Cât de important este acest ingredient în viaţa dumneavoastră?
Simţul umorului îl datorez bunicului din partea mamei şi neamului său de oameni hâtri. Toate poveştile din copilăria mea erau pline de haz şi râdeam în hohote ori de câte ori le ascultam. Eu sunt vesel şi în viaţa de zi cu zi, chiar dacă am trecut şi prin multe momente grele. Nu mi-am pierdut simţul umorului, pentru că un zâmbet face mai bine decât o pastilă de durere de cap. Zâmbiţi, dragii mei, căci zâmbetul este cheia către o viaţă plină de dragoste, iar dragostea este darul lui Dumnezeu!
• Emisiunile au adus vreun deserviciu maestrului în Arta Culinară?
Nu, pentru că acum am devenit cunoscut publicului larg, iar acest fapt mă măguleşte. Doar că îmi lipseşte gătitul zilnic, rutina aceea cu care am fost obişnuit. Îmi doresc să revin în bucătărie şi să gătesc ca înainte, iar acest lucru s-ar putea întâmpla cât de curând.
• Cine v-a trimis prima oară la cratiţă?
Prima oară am gătit, în mod oficial, în timpul stagiului militar, şi trebuie să vă spun că am făcut-o timp de aproape două luni, pentru un detaşament de peste 200 de militari. Prima oară le-am gătit celebra şi nelipsita „fasole cu cârnaţi” care era nemaipomenit de gustoasă, întrucât fasolea şi cârnaţii erau proaspeţi şi fierbeau într-o oală im
