"Am tratat milionari în euro, fete care au fost finaliste la Miss, profesori universitari, posesori de-ai unor lucruri pe care ceilalţi le consideră esenţa fericirii. Boala psihică nu ţine cont că eşti bogat sau sărac, frumos sau nu", îşi începe povestea celor 30 de ani de psihiatrie Radu Mihăilescu, conferenţiar universitar doctor şi fost director al Spitalului Clinic de Psihiatrie "Prof. Dr. Al. Obregia", din Capitală. Una dintre legendele vii ale fostului Spital numărul 9 ne invită în biroul lui spaţios, o cameră cu ghivece de flori şi tablouri. În spatele încăperii, pe un perete întreg, o bibliotecă, plină ochi de cărţi de specialitate. În faţa tratatelor de psihiatrie şi a lucrările de psihopatologie, sunt mai multe lucruri care-ţi sar în ochi. O diplomă înrămată "pentru cel mai bun tată", poze de familie, un minibust al lui Hipocrate, dosare şi mai multe statuete, despre care medicul spune că sunt "mărturii ale unor succese terapeutice". Lângă fereastră, e o caricatură de-a medicului, semnată de Ştefan Popa Popas. De un raft e sprijinită o cârjă lăcuită, cu ajutorul căreia Radu Mihăilescu, la cei 58 de ani, se ajută când merge. Foto: Victor Ciupuligă "Ţin la faptul că e cel mai luminos birou. Uneori, de abia aştept să ajung aici. Îmi face bine atât mie, cât şi pacienţilor", ne mărturişeşte specialistul. Povestea celor aproape 30 de ani de psihiatrie şi a miilor de pacienţi pe care i-a tratat nu e una uşor de sintetizat. Nici măcar de către protagonist, o fire jovială, comunicativă, care te tratează ca pe un egal. Atunci când povesteşte de diagnostice, simptome şi terapii, vorbeşte mai rar şi gesticulează. Are în spate ani întregi de experienţă didactică, când a explicat studenţilor că psihiatria e un domeniu mult mai complicat decât ceea ce au văzut în filme ca "Tăcerea mieilor" sau "Shrink - Psihiatrul celebrităţilor". "Am ajuns absolut întâmplător psihiatru"