Ca dupa un lung razboi, inutil in sine si tocmai de asta de neinteles, relatia cu Romania nu poate avea decat un singur sfarsit - un acord de coabitare. O pace pe termen limitat, pana cand un nou conflict iti spulbera linistea. Nu trebuie sa fii o fire belicoasa, daca traiesti in Romania, ca sa te trezesti implicat in cea mai violenta lume posibila.
Nu pentru ca ar exista un razboi in adevaratul sens al cuvantului. Nici pentru ca infractionalitatea ar fi mai ridicata decat in alte parti din lume. Ci pentru ca saracia si mizeria ii transforma pe oamenii cu care te intalnesti la fiecare colt de strada. Iar lacomia, hotia si incompetenta ii transforma pe politicieni si administratori in niste teroristi ai neamului.
Cata ironie in fiecare an de 1 decembrie! Sa fii obligat sa inventezi ratiuni pentru care iti iubesti scumpa tara, cand te simti jenat ca nu gasesti niciunul, si motive care te fac mandru ca fiintezi cu demnitate pe aceste meleaguri, in timp ce tu abia mai poti respira de furie ca te-ai nascut aici si nu in alta parte. Si, chiar atunci cand esti convins ca nimic nu ar mai salva nici prezentul si nici viitorul acestei tari, te trezesti intr-o buna dimineata impacat total cu toate si toti.
Orice s-ar intampla e foarte bine. Neavand nicio asteptare, esti pregatit oricand pentru orice. Ucigand orice speranta de mai bine, nu vei putea primi decat vesti bune. Cand este presupus raul cel mai mare, orice va veni nu poate fi decat un palid substitut. Risti aproape sa descoperi astfel si fericirea. Pentru ca orice surpriza este posibila.
Poate fi si asta o reteta de succes. Cand pleci de la premisa ca nu se mai poate intampla nimic bun, s-ar putea ca pana si in Romania sa existe o exceptie de la aceasta teorie. Pentru ca marea problema in aceasta tara o au doar cei care inca mai cred, spera si viseaza. Din momentul in car
