„Laurenţiu are 1 an şi 4 luni, este un băieţel frumos, plin de energie şi e o bucurie în viaţa noastră. Zâmbetul său isteţ ne spune că va reuşi tot ce-şi va propune. Suntem uimiţi de cât de puternic este şi cum se adaptează pentru a face lucrurile în modul său propriu. Cu toate astea, sunt îngrijorată şi tristă pentru el. Este o lume crudă. El este încă foarte mic, însă nu pot să nu mă gândesc că va merge la grădiniţă, apoi la şcoală, că va fi tachinat datorită faptului că nu are o mânuţă, că va întreba de ce cei doi fraţi mai mari ai lui au două mâini, iar el doar una.
Îmi fac griji că va avea limite în practicarea unor sporturi sau în folosirea unor instrumente muzicale, îmi fac griji cu privire la încrederea de sine şi cum îl va afecta din punct de vedere social... Nu-mi place că sună atât de pesimist, dar el e copilul meu şi nu vreau niciodată să-l rănesc sau să-i fie ruşine de el însuşi. Mă întreb uneori dacă voi fi suficient de puternică pentru a-i insufla încrederea în el, dacă voi şti să-l învăţ cum să se poarte în anumite situaţii cu privire la lipsa mânuţei. Îmi doresc să-l cresc, ajutându-l să fie puternic, încrezător şi mândru de cine este el. Urăsc faptul că oamenii se uită la mânuţa sa şi nu la el.
De asemenea, simt că trebuie să fiu puternică pentru toată lumea, familie, prieteni, pentru soţul meu şi pentru ceilalţi doi copii ai noştri, vreau ca nimeni să nu mă vadă tristă pentru ceea ce s-a întâmplat. Mereu spun că s-ar fi putut să fie mult mai rău, aş fi putut să-l pierd, dar el este aici, sănătos şi frumos, se va adapta şi va învăţa să facă totul în modul său propriu.”
Este mărturia unei mame care ştie că nu va putea niciodată să simtă mâinile copilului său înlănţuite în juru-i. Este drama unei femei care vreme de 9 luni a ştiut că va aduce pe lume un copil întreg şi sănătos. „În timpul sarcinii, am vrut să mă asigur că beb
