Pe 25 și 26 noiembrie a avut loc, la UNAGaleria din București, primul Forum Social CriticAtac, organizat de platforma CriticAtac și Fundația „Friedrich Ebert“. Un fel de ediție zero, o întîlnire deschisă la care au participat activiști, artiști, sociologi, teoreticieni, organizații culturale din sfera stîngii. O stîngă poliformă, de la tendințe social-liberale la formule stîngiste mult mai radicale, trecînd prin acțiuni social-artistice care preferă să nu-și asume o ideologie foarte strictă, dar bazate pe principii comunitare. Întîmplător – dar constructiv –, Forumul CriticAtac a coincis cu debutul ocupării de către studenți a Facultății de Istorie din București (care, transformată din protest în sit-in, la cererea rectorului Universității din Capitală, avea să se încheie 100 de ore mai tîrziu, cu un manifest public). Ocupare cu care membrii CriticAtac s-au solidarizat, cu amendamentul că o acțiune protestatară de acest fel nu trebuie ea însăși „ocupată“, ci lăsată să-și asume pînă la capăt caracterul dacă nu exclusiv, atunci preponderent studențesc.“ Cum spuneam, a fost o „ediție zero“, de tatonare a terenului, a posibilelor căi viitoare, în căutarea răspunsului la întrebarea: „Pot genera intelectualii de stînga acțiuni cu relevanță politică, care să influențeze în mod concret mersul societății?“. Previzibil, în aer plutește ideea afilierii partinice, atîta vreme cît intervenția politică apare, în România mai mult decît oriunde altundeva, drept apanajul exclusiv al unui partid cu ancore guvernamentale. Relația intelectualilor de stînga cu formațiunea politică ce-și revendică această zonă ideologică – mă refer, evident, la PSD – pare puțin posibilă din perspectiva intelectualilor, interesantă din cea a unor lideri PSD-iști (pe blogul personal, Adrian Năstase „salută“ aproape cu entuziasm Forumul, lansîndu-se în aprecieri mai mult decît pozitive la adresa Criti