Biografia şi bibliografia istoricului literar, comparatistului şi jurnalistului Ion Breazu (1901–1958), descoperit de Gh. Bogdan-Duică şi impus, graţie meritelor sale, de Sextil Puşcariu, au fost cercetate cu minuţie şi pasiune de Mircea Curticeanu, care, în anii grei ai comunismului, a restituit, în două tomuri1, o parte esenţială din opera învăţatului transilvănean. Aceluiaşi sagace cercetător, dispărut prematur, i se datorează şi un excelent tom epistolar2, în care adună şi adnotează corespondenţa primită de Ion Breazu de la plurivalentul creator, Lucian Blaga.

Tânărul Ion Breazu, la propunerea argumentată a lui Sextil Puşcariu, urmează, în perioada 1926–1928, cursurile Şcolii Române din Franţa, condusă de Nicolae Iorga.

Epistolele ce se transcriu aici, necunoscute încă, se constituie într-o emoţionantă confesiune a unui intelectual, care simte acut povara recunoştinţei faţă de profesorul tuturor profesorilor, una dintre minţile cele mai strălucite ale acestui popor şi, mai ales, faţă de extraordinara capacitate a acestei singulare personalităţi de a intui resurse tinerelor generaţii.

Elaborate la Fontenay-aux-Roses, Mihalţ şi Cluj, aceste epistole întregesc imaginea unui tânăr intelectual dornic să se instruiască în Paris, oraşul lumină al Europei şi al lumii întregi.

Epistolele trimise lui Nicolae Iorga sunt, de fapt, nişte pilduitoare lecţii despre cuviinţă, iubire, devotament şi modestie.

*

Fontenay-aux-Roses, 9 august

1927

Stimate domnule profesor,

În urma unui consult medical, făcut în ultimele zile, sunt nevoit să mă reţin de la orice muncă fizică sau intelectuală, cel puţin în decursul acestei luni.

Faptul acesta mă împiedică de a înainta lucrarea pentru Mélanges la sfârşitul acestei luni aşa cum plănuisem înainte.

Vă rog deci să binevoiţi a-mi permite prezentarea ei p