Rubrica „Dragoste modernă“ este realizată cu ajutorul invitatelor „Weekend Adevărul“. În fiecare săptămână, vei găsi aici câte o reprezentantă a sexului frumos care a acceptat să aştearnă cu sinceritate, sub semnătură, o experienţă personală, autentică, de iubire contemporană. NOTĂ: ilustraţiile aparţin redacţiei.

Ai putea descoperi în aceste pagini chiar povestea ta, cât ar fi ea de năstruşnică. Ar putea fi, pur şi simplu, o poveste cu care să te identifici. Sau o întâmplare pe care să o citeşti cu plăcere, pentru a descoperi că dragostea modernă e asemenea celor de ieri, din vremea în care singurul motor de căutare era indexul capitolelor unei cărţi, ori chiar mai vechi.

Şi, spre sfârşitul interviului de angajare, mi s-a zis: „Avem în firmă o regulă nescrisă conform căreia nu sunt permise relaţiile amoroase între colegi. Râdem, glumim, ne distrăm, dar nu depăşim o anumită limită. Aceasta este regula număru' 1".

Nici dacă mi se vorbea de structura unicelulară a euglenei verzi, nu mi-ar fi păsat mai puţin cum îmi păsa de interdicţia acestei reguli. Ca să înţelegeţi, nu se pune problema că-s o răzvrătită, oho, din contră: urma să obţin un job într-o firmă despre care gândeam numai în termeni de „wow!", aşa că eram în punctul în care orice mi s-ar fi cerut aş fi acceptat pe loc. Drept răspuns, am dat din cap politicos, mi-am scos zâmbetul relaxat din dotare şi-am adăugat, c-o siguranţă de sine de neînchipuit: „Înţeleg regula şi-o s-o respect!".

Paradisul cu al său fruct interzis

Trebuie să recunosc totuşi că, pe când eu ieşeam din interviu cu inima-mi bubuind a fericire şi obrajii rumeni de „nu-mi-vine-să-cred-tocmai-m-au-angajat", am observat, pe după un geam imens de sticlă, vreo 4-5 tineri aruncându-mi ocheade printre chicote de râs. E drept, păreau numai buni de studiat mai îndeaproape, dar nici urmă de gând în căpuşorul meu c-o să-mi