Analizăm principalele materiale termoizolante existente pe piaţă, prezentându-le caracteristicile, avantajele şi dezavantajele, precum şi lucrările cărora le sunt destinate. Materialele de termoizolaţie ecologice câştigă tot mai mult teren prin caracteristicile pe care le prezintă, precum şi prin faptul că realizează case sănătoase.
Spune-mi cu ce material te izolezi ca să-ţi spun cum trăieşti, ar putea fi o variantă a unui cunoscut proverb. Iar o altă variantă ar fi: Spune-mi cu ce material te izolezi ca să-ţi spun cât va fi factura de încălzire la iarnă. Între materialele care pot fi alese se numără: polistirenul expandat, cel extrudat sau grafitat, vata bazaltică, cea de sticlă, spuma poliuretanică, dar şi soluţiile mai noi, mai ecologice, precum cânepa, celuloza, lâna şi chiar hârtia tocată.
Polistirenul este unul dintre materialele cel mai des folosite în acest moment pentru izolarea clădirilor. Destinaţia lui principală este peretele exterior, însă sunt destul de întâlnite situaţiile în care se foloseşte şi la termoizolarea teraselor necirculabile, a acoperişurilor cu şarpantă din lemn, a planşeelor dispuse peste încăperi reci sau la plafoanele suspendate sub acoperişuri. Grosimea plăcilor variază între 1 şi 20 cm, pentru faţade, recomandabilă fiind cea de minimum 10 cm. Decizia de a face economie la grosimea termoizolantului este una dintre cele mai proaste posibile. În ultima vreme s-a impus pe piaţă un sistem constructiv inovator, ce atribuie polistirenului, pe lângă obişnuita lui funcţie termoizolantă, şi pe aceea de cofraj.
Polistirenul extrudat este superior celui expandat, având rezistenţa mult crescută la şocuri mecanice (lovituri accidentale, grindină etc.) şi permeabilitatea la apă mult scăzută. Calităţile termoizolante ale polistirenului au fost sporite prin grafitare.
Între avantajele polistirenului se numără faptul
