Zilele Uniunii Europene, asa cum o stim acum, par a fi numarate. Germania si Franta lucreaza febril, pe marginea abisului, la o mare surpriza de Craciun. Pentru ca Nicolas Sarkozy este primul care va da piept cu electoratul pentru realegere, Angela Merkel i-a lasat onoarea de a trage prima "salva". A facut-o la Toulon, la 1 decembrie, intr-un discurs fluviu in care, pe langa maioneza electorala de rigoare, s-au remarcat si cateva idei care merita atentie.

Pentru incalzire, Nicolas Sarkozy a aplicat cate o lovitura la stanga, in directia Partidului Socialist, si la dreapta, in directia Frontului National, din partea carora provin cei mai periculosi contracandidati ai sai la alegerile prezidentiale din 2012. Pozitionandu-se, astfel, la centru, acolo unde stau arbitrii si inteleptii.

Pentru socialisti, a anuntat decesul statului social si asistential in Franta, fara a pierde, desigur, ocazia de a lega acest "deces" de masurile populiste introduse de guvernele socialiste incepand cu anii 1980, cum ar fi saptamana de lucru de 35 de ore.

Pentru urechile Frontului National, a afirmat ca iesirea Frantei din zona euro ar fi suicidala economic, pentru ca i-ar dubla imediat datoria suverana, facand-o imposibil de rambursat, reducand simultan, drastic, veniturile reale ale francezilor.

In posura de "Terminator" al mitologiei politice de stanga care aproape a distrus Europa in ultimele 4-5 decenii, domnul Sarkozy ar putea fi chiar simpatic. In urma cu doar cateva luni, domnia sa anunta Frantei escul "multiculturalismului", acum a facut-o cu "statul social". Problema liderului francez, dar si a celorlalti lideri occidentali ai momentului, devine vizibila atunci cand trebuie trecut de la vorbe la actiune, adica la aplicarea "pe teren" a unor noi politici.

La Toulon, presedintele francez a afirmat ca Europa are nevoie de ma