Câteva minute de adrenalină, în dreapta lui Titi Aur, mi-au provocat un râs isteric şi o convingere: ca să fii pilot de curse trebuie să fii foarte talentat şi să ai foarte mulţi bani. Ordinea este aleatorie.
Sunt nori de praf ridicaţi în aer, pe un ritm dizarmonic de tobă. Se văd doar părţi din maşină şi, când crezi că poţi să dibuieşti ceva din marca automobilului, acesta ţâşneşte înspre celălalt capăt al circuitului, ridică în aer cauciucuri de pe margine, se avântă demonic în curba strânsă, se roteşte pe loc şi se repoziţionează brutal.
E un fel de coridă. Taurul este maşina de curse, iar toreadorul - cursantul aspirant la titlul de pilot de raliu, venit la Dumnezeul raliului, cine altul dacă nu Titi Aur. Juriul e restrâns: Titi şi cronometrul lui.
„Am o maşină sport şi nu vreau să mă omor cu ea"
Cel mai titrat pilot de raliu din România, deţinătorul a opt titluri de campion naţional al acestui sport şi câştigătorul a zeci de alte competiţii de gen, a deschis circuitul auto de la Ciolpani acum trei ani; atunci, acolo era doar circuit de motociclete, dar Titi observase zona şi s-a gândit că ar putea închiria de la proprietar o porţiune de teren lângă, unde să-şi facă el traseu de macadam - drum în straturi de piatră spartă, specific raliului.
La început, cursul de pilotaj, care durează două zile, avea cerere serioasă, se întâmpla de două-trei ori pe lună. De vreo doi ani sunt cursanţi o dată la două luni. E criză, şi pasiunea asta n-are ce să facă. Stă pe tuşă. Mai ales că, din ce am înţeles, este cea mai scumpă - financiar vorbind - dintre pasiunile oamenilor. Exceptând probabil yachtingul şi ieşirea în spaţiu.
Oricum, cei care stau adunaţi pe ridicătura asta, pe povârnişul ăsta de lângă pistă, cu mâinile îngheţate, dar cu simţurile deschise la maximum, îşi aşteaptă minutele de glorie. Intrarea în scenă şi numărul de spectacol