Marile cluburi europene doresc doar competitii inchise, indemnizatii si despagubiri de la federatii pentru utilizarea jucatorilor, tinzind sa inlocuiasca meciurile intertari cu turnee demonstrative, care aduc sume uriase in conturi.   Au trecut aproape doua decenii de cind o societate comerciala din Italia ("Media Partner") intentiona sa organizeze si finanteze o Superliga a marilor cluburi europene, la care sa participe doar echipele cu pedigree si conturi uriase in banci. O competitie inchisa, din care nu se retrogradeaza si in care nu se promoveaza. Banii pusi la bataie de italieni au incintat cluburile, gata sa renunte la afilierea la federatiile nationale si, implicit, la participarea in campionatele interne. Pentru UEFA si FIFA, materializarea acestei intentii insemna o catastrofa, la fel ca si pentru federatii, pentru ca principala lor preocupare o constituie, in mod logic, competitiile intertari. Pericolul a devenit iminent odata cu instituirea "Regulii Bosman", care a intors fotbalul cu fundul in sus, majorind decalajul intre patricienii si plebeii acestui sport. UEFA a intrat in viteza maxima si a venit cu proiectul revolutionarii din temelii a competitiilor europene. Liga Campionilor a incetat sa fie o competitie a campionilor, sponsorii s-au inmultit, numarul de meciuri s-a marit, calendarul s-a intins la maximum in detrimentul echipelor nationale si lucrurile s-au linistit pe o perioada lunga. Chiar daca s-a ajuns la finale ciudate, gen "Liga Vicecampionilor" (Manchester - Bayern, 1999) sau "Liga Spaniolilor" (Real - Valencia, 2000). Iata, insa, ca linistea asta prevesteste o noua furtuna. In mandatul lui Michel Platini, care a profitat de acalmia existenta pentru a da sanse noi echipelor mai mici, cluburile cele bogate, grupate in ACE (Asociatia Cluburilor Europene), au inceput sa vinture degetele aratatoare. Cel care a iesit la atac este Sandro Rosell,