Furtuna financiară care nu se mai opreşte a arătat deja că, cu excepţia câtorva ţări din categoria marilor puteri, altele cad rând pe rând pradă atacurilor la burse. Pe când doar Grecia se ştia piatră de moară pentru UE, existau avertismente şi pentru Irlanda, Italia şi ţările iberice.
Cu toate avertizările, cele mai mari dintre acestea - Spania şi, mai ales, Italia - au continuat să avanseze spre marginea prăpastiei. Puteau guvernele lor să ia din timp acele măsuri de austeritate care se impuneau, înainte să piardă poziţii importante în ochii agenţiilor (americane) de rating? Ori s-a pierdut timp preţios, iar acum toată construcţia europeană trage ponoase?
În Spania, guvernul socialist a dat mereu asigurări că totul "està muy bien". Dar, cu un şomaj de peste 20% din populaţia activă, nu era tocmai bine. În Italia, şeful Guvernului a avut alte preocupări decât să ia măsuri de prevenţie contra atacurilor speculatorilor financiari, ţara fiind într-un echilibru precar din cauza unui deficit uriaş, de peste un PIB şi jumătate, dacă se poate spune aşa.
Acum, după o sumedenie de decizii care au mutat dintr-un buget în altul sute de miliarde de euro, o nouă idee se conturează la vârful UE: liderii francez şi german tocmai au anunţat că vor să revizuiască tratatele Uniunii, inclusiv cel pentru zona Schengen - acesta din urmă din cauza fluxurilor de imigranţi care sosesc mai ales dinspre Grecia, incapabilă să-şi protejeze eficient graniţele. Să ne bucurăm aşadar că n-am apucat să intrăm în spaţiul Schengen?
Despre schimbările care se anunţă de profunzime în UE, pe fondul ameninţărilor privind chiar dispariţia euro, Merkel şi Sarkozy şi-au programat un început de săptămână în forţă, pentru că timpul rămas la dispoziţie este foarte scurt - unii spun că euro nici nu va prinde Crăciunul. Lumea are toate motivele să se crispeze, după ce şi si
