La peste o sută de ani de la prepararea radiului în stare pură (în 1902) – descoperise deja elementul chimic la sfârşitul secolului al XIX-lea, Marie Curie, despre care Einstein avea să scrie că era „singura dintre toate fiinţele celebre care nu au fost corupte de glorie”, îşi păstrează vie amintirea în conştiinţa omenirii. Atât de vie încât custozii Bibliotecii Naţionale din Franţa, în a căror grijă se află obiectele personale – documente, piese de mobilier şi chiar cărţile de bucate ale lui Marie. Toată moştenirea lăsată de soţii Marie şi Pierre Curie este, în mare parte, radioactivă, scrie, pe site-ul său, publicaţia Christian Science Monitor.
De aceea, vizitatorii trebuie să îndeplinească anumite condiţii pentru a avea acces la lucrurile familiei de savanţi. „Ritualul” este mereu acelaşi şi el nu poate fi niciodată încălcat. Nu se fac excepţii. Vizitatorul este invitat să semneze o hârtie în care îşi asumă responsabilitatea de a intra în camera cu obiecte radioactive. Birocraţia nu se termină însă aici. Vizitatorul este invitat să îmbrace un costum special de protecţie şi neapărat să poarte mănuşi atunci când vor fi deschise cutiile căptuşite cu plumb în care se află manuscrisele doamnei Curie. Grija expresă pentru public nu este nici pe departe exagerată. Ar trebui ştiut – insistă Christian Science Monitor – că cel mai comun izotop de radiu (radiu-226) are o durată de viaţă de 1.601 ani.
Marie, deţinătoare a două Premii Nobel în domenii diferite – unul pentru Fizică (în 1903, împreună cu soţul său şi cu un colaborator, Henri Becquerel) şi celălalt pentru Chimie (în 1911) –, a murit de anemie pernicioasă, o boală de sânge cauzată, între altele, de expunerea la radiaţii. În fapt, probabil nici nu i-a mai păsat. A fost atât de marcată de moartea soţului său, în 1906, încât s-a dedicat trup şi suflet muncii de laborator, ignorându-se complet şi negând
