Ei bine, eu nu prea. Dimineaţa m-am înghesuit, ca pe vremea lui Ceauşescu când se mergea pe scară, în tramvaiul 41 ca să ajung la Casa Presei. Era plin de bunici şi nepoţi care-şi doreau să ajungă la defilare. Daca spun că ceasul bătea cam doişpe fără un sfert, cred că bănuiţi reacţia pe care au avut-o la staţia de la Mănăstirea Caşin, văzând grupurile de oameni venind dinspre Arcul de Triumf: S-a terminat!!!

A dracului fatalitate, ceremoniile se desfăşuraseră fără să-i aştepte. Din fericire, a fost o zi cu soare, aşa că s-au consolat cu o plimbare în Herăstrău.

Însă, altceva vreau să zic. Nu ştiu alţi cum simt, dar mie, pe persoană fizică ca să parafrazez un mare om politic din sectorul 5, îmi fac greaţă paradele ăstea de doi bani în care vrem să părem că suntem altfel decât în realitate. Păi, de arătat ce armata, ce poliţie, ce instituţii de forţă minunate avem ne arde nouă? Să ne minţim singuri? Chiar de Ziua Naţională? Or, noi, majoritarii, nu ne putem căca de foame.

Care Zi Naţională are şi ea o mare problemă…Cine şi de ce a ales-o? De unde până unde deveni 1 Decembrie? Că aşa a hotărât clica de impostori din jurul lui Ion Iliescu, care a luat puterea după ce l-au împuşcat pe Ceauşescu? Ca să nu fie 10 Mai, care ne-a dat Ţară şi Regat, pentru că le era frică la băieţi de Rege?

Apropo, seara am fost la Cotroceni, şi pe cine văd în linia întâi? Pe însuşi „Prinţul Paul”, în carne şi oase. Noroc că nu am reperat-o şi pe „Prinţesa Lia”, că atunci chiar mă simţeam foarte prost. Sau poate aşa sunt eu?

Citeste mai multe pe Puterea

Ei bine, eu nu prea. Dimineaţa m-am înghesuit, ca pe vremea lui Ceauşescu când se mergea pe scară, în tramvaiul 41 ca să ajung la Casa Presei. Era plin de bunici şi nepoţi care-şi doreau să ajungă la defilare. Daca spun că ceasul bătea cam doişpe fără un sfert, cred că bănuiţi reacţia pe care au avut-o la sta