Prima casă boierească în care am intrat – boierească nu prin arhitectură, ci prin rădăcinile celor care se bucurau de ea şi de minunăţiile din interior – a fost a cea a simpaticului istoric Neagu Djuvara.
Aflată în vecinătatea Străzii Polone din zona Piaţa Romană, casa însă nu însă era a lui Djuvara, ci a unui prieten apropiat, care-l găzduia. Am ajuns la Neagu Djuvara acasă într-o zi de decembrie. Era cald şi mirosea a ceai proaspăt şi a cărţi vechi . Ore bune am stat la poveşti de istorie neplicticoasă cu Neagu Djuvara şi aş mai fi stat mult şi bine dacă nu eram în timpul serviciului.
La vreo patru ani distanţă, aproape de luna decembrie, am ajuns în casa în care a trăit, a scris şi a fumat pipă Alexandru Paleologu - Conu' Alecu, aşa cum îi spuneau prietenii, dar şi gazetarii eseistului şi diplomatului din neam de boieri. Acolo, printre cărţi legate în piele, vechi de zeci de ani, la o ceaşcă de ceai negru afumat, am trăit aceeaşi senzaţie: aş fi stat cu orele să scormonesc poveştile pieselor din casa boierească în care au locuit bunicul şi tatăl Paleologu şi în care stă acum politicianul Theodor Paleologu.
Nu ştiu prin ce minune, şi nici nu contează neapărat explicaţia teoretică, mă fascinează casele boiereşti. Sunt doar două cele în care am intrat până acum şi mai am o listă întreagă de construcţii cu parfum de epocă în care aş vrea să stau la un ceai. Recunosc, nu cred că aş vrea şi nici nu ştiu dacă aş putea să locuiesc într-o astfel de casă. Mi-e îmi plac locuinţele mobilate simplu, în linii clare, fără zorzoane, eventual cu mici accente vintage. Dar din când în când simt nevoia unei evadări în trecutul frumos.
Oana Botezatueste editor "Adevărul"
