Fostul internaţional brazilian Socrates, decedat duminică dimineaţă la 57 de ani, a fost un jucător emblematic al campaniilor mondiale ale Braziliei din 1982 şi 1986, dar şi licenţiat în medicină şi un promotor curajos al democraţiei, se arată într-un material al agenţiei France Presse.
El a recunoscut că era dependent de alcool. Un demon împotriva căruia nu a ştiut să lupte. Socrates a fost spitalizat de urgenţă la 5 septembrie pentru o hemoragie digestivă, iar apoi tratat 17 zile înainte de a părăsi spitalul. A fost din nou spitalizat de urgenţă în noaptea de vineri spre sâmbătă, decesul său în urma unei infecţii intestinale fiind anunţat duminică.
Adept autoproclamat al jocului frumos, acest mijlocaş a incarnat, alături de Zico şi Falcao, naţionalele Braziliei de la Cupa Mondială din Spania (1982) şi de la cea din Mexic (1986), echipe pline de talente, dar totuşi învinse.
În acea vreme, căpitanul brazilian (60 selecţii, 22 de goluri) era recunoscut în teren pentru barba sa, silueta longilină şi alura mândră.
Dădea impresia unei uşurinţe tehnice şi a unei excepţionale viziuni a jocului, fiind ambasadorul perfect al ideii romantice de fotbal creativ care caracteriza echipa selecţionerului Tele Santana.
Născut la 19 februarie 1954 la Belem, în Amazonia, Socrates Brasileiro Sampaio de Sousa Vieira de Oliveira a debutat în 1974, la echipa Botafogo. În 1978, el a trecut la Corinthians San Paolo, unde a marcat nu mai puţin de 172 de goluri în şase ani şi a câştigat trei campionate pauliste (1979, 1982 şi 1983).
În acest club jucătorul şi unii dintre coechipierii săi au instaurat în anii '80, în plină dictatură (1965-1985), "Democraţia Corinthiană", un sistem în care fiecare decizie legată de viaţa echipei era supusă votului jucătorilor.
Cel mai marcant episod al acestei perioade a fost inscripţia curajoasă a frazei "Vreau să votez
