Unul dintre deliciile in a fi student la Scoala Kennedy de la Harvard este existenta forumului John F. Kennedy, unde, periodic, cele mai mari personalitati ale lumii sunt prezente pentru a-si prezenta noile idei. O astfel de ocazie a fost si prezenta pe 29 noiembrie a presedintelui Bancii Mondiale, Robert Zoellick.

Am avut sansa sa pun prima intrebare, la sfarsitul obisnuitei prelegeri – iar raspunsul s-a raspandit, via Associated Press si Bloomberg, peste tot. Am pornit cand am pus intrebarea de la o declaratie a demintarului de la Summit-ul G20, de la Cannes, de pe 4 Noiembrie. Acolo, Zoellick a spus un lucru surprinzator, insa insuficient mediatizat, datorita “ingroparii” acestei propozitii in comunicatul de presa coafat, probabil de oameni de PR: “Reprezentant 187 de tari, Grupul Bancii Mondiale este ingrijorat cu privire la efectele in lant (in original “spill-over effects”) pe care criza din zona euro le va avea asupra saracilor din tarile in dezvoltare. (…) Tarile in dezvoltare sunt astazi intr-o pozitie mai proasta decat cea in care erau in 2008 in a suporat un nou soc si populatia acestor tari este mult mai vulnerabila in fata recesiunii decat cetatenii tarilor dezvoltate.” Intrebarea a fost simpla: sa explice mai clar efectele asupra saracilor, mecanismul de transmisie si ce face Banca Mondiala pentru a combate aceste efecte?

Pentru cine e obisnuit cu limbajul hiperdiplomatic al mai marilor lumii, mai ales intr-un moment de extrema fragilitate in sistemul international in acest moment, raspunsul lui Zoellick a fost neobisnuit de clar: “Criza in zona Euro a dat nastere unei situatii in care sectorul bancar se retrage abrupt, afectand finantarea activitatilor comerciale in toate tarile in dezvoltare: Africa, Europa de Est si Orientul Mijlociu. Zoellick a mai adaugat ca exista o vreme in care avea un parteneriat mai bun cu bancile pentru a le pu