Un prieten plin de poveşti mi-a dat o carte îngălbenită, cu foi din hârtie groasă, urâtă; la prima vedere nu prea te-mbie să o răsfoieşti. După o săptămână am dat de ea în sertar. Galbenă, cuminte şi cu titlul: Vechituri de Radu D. Rosetti. Am vrut să o răsfoiesc, dar avea foile netăiate. A apărut prin anii ’30, nu scrie exact când. Şi de atunci nu s-a găsit nimeni să o deschidă şi să descopere comorile care zac între paginile ei groase, urâte, îngălbenite.
Sunt povestiri despre oameni şi faptele lor de la 1918 şi puţin după. Despre lupta poporului român pentru a-şi împlini visul numit România Mare. Despre faptele de vitejie de pe front şi despre faptele de vitejie (citeşte articolele) din redacţia unui ziar din Iaşi. Şi despre patriotismul unui cofetar din Bucureşti care a profeţit România Mare: Când a intrat România în război, în mijlocul entuziasmului general, la vitrina prăvăliei sale (...) a aşezat frumos 12 cutii cu bomboane (...) „Transcarpatine, idealul naţional”, şi cutiile aveau gravate pe ele harta României Mari, aşa cum o contemplăm mândri azi. Autorităţile i-au interzis bomboanele, dar el nu a renunţat. În ciuda tuturor, a continuat propaganda dulce. Vechitura, este acum comoara mea.
Un prieten plin de poveşti mi-a dat o carte îngălbenită, cu foi din hârtie groasă, urâtă; la prima vedere nu prea te-mbie să o răsfoieşti. După o săptămână am dat de ea în sertar. Galbenă, cuminte şi cu titlul: Vechituri de Radu D. Rosetti. Am vrut să o răsfoiesc, dar avea foile netăiate. A apărut prin anii ’30, nu scrie exact când. Şi de atunci nu s-a găsit nimeni să o deschidă şi să descopere comorile care zac între paginile ei groase, urâte, îngălbenite.
Sunt povestiri despre oameni şi faptele lor de la 1918 şi puţin după. Despre lupta poporului român pentru a-şi împlini visul numit România Mare. Despre faptele de vitejie de pe front şi d
