Au apus demult vremurile barbare în care locuitorii unei ţări erau numiţi cetăţeni. Acum ei sunt văzuţi de către "autorităţi" doar ca o turmă bună de tuns, muls sau care oferă carne de tun unor ambiţii nesăbuite.
În aşa-zisele vremuri bune, conducătorii sunt fericiţi cînd îşi văd supuşii cum se ghiftuiesc cu bunătăţile cum-părate pe credit de la supermarketuri, în timp ce privesc transfiguraţi la tribulaţiile televizate ale vedetelor.
În vremurile grele, aceiaşi conducători, care nu au avut timp să-l citească pe Samuel Johnson, fac apel la patriotismul "cetăţenilor" pentru salvarea statului. Dacă politicienilor nu le pasă de Johnson, cetăţenii ar trebui să ştie că economistul Franz Pick a descris obligaţiunile guvernamentale americane, după renunţarea la aur de către administraţia Nixon, drept "certificate garantate ale unei viitoare confiscări". Cum se realizează această confiscare? Prin inflaţie.
Presa internaţională şi naţională a scris recent despre noua fervoare patriotică din Italia şi Belgia, generată de apelul autorităţilor, băncilor şi chiar al Asociaţiei Jucătorilor de Fotbal pentru cumpărarea obligaţiunilor guvernamentale. Implicarea fotbaliştilor este cel puţin ilară, având în vedere că nu demult au intrat în grevă, după ce guvernul Berlusconi a propus majorarea impozitului pentru persoanele cu venituri mari.
Mult mai puţin s-a scris, însă, despre opiniile negative ale unor profesori italieni de economie privind această "iniţiativă". Paolo Manasse, profesor de economie politică la Universitatea din Bologna, a scris pe blogul său că "pentru bănci, vânzarea obligaţiunilor din portofoliu către clienţi le permite să-şi reducă expunerile faţă de datoria suverană a Italiei", conform unui articol recent de la Bloomberg.
În acelaşi articol sunt citaţi şi analiştii de la Fidentiis, un broker independent care intermediază tranzacţii
