Sarah Burton a păşit sfioasă dintr-un colţ întunecat al casei de modă Alexander McQueen la conducerea ei.

În 2010, brandul îşi trăia zilele de maximă glorie când sinuciderea celui care a oferit o viziune artistică asupra modei comerciale a întărit convingerea că geniul său nu poate fi echivalat. Numele lui Burton nu provoca nicio reacţie pentru cei din afara industriei.

Când se descoperă o formulă potrivită, oamenii vor să se bucure de ea cât mai mult timp şi să nu schimbe nimic. Suntem programaţi genetic să urâm schimbarea şi să tărăgănăm pe cât cu putinţă prezentul. Aşa că venirea unei femei necunoscute publicului în locul unui bărbat care până la 41 de ani făcuse istorie a fost o mişcare pe care nu s-a pariat prea mult.

A venit, n-a spus nimic, n-a pierdut timpul cu interviuri şi declaraţii pompoase despre viitorul luminos al brandului în ciuda pierderii colosale şi a trecut direct la treabă. Cea care a stat 14 ani în umbra lui McQueen a arătat de la prima colecţie că n-are nimic de dovedit, dar mai ales că niciodată nu trebuie să-i subestimezi pe cei care rămân în umbră. O fac intenţionat şi asumat, de cele mai multe ori pentru a proteja orgolii, pentru că recunoaşterea nu le provoacă satisfacţii, pentru că nu tânjesc după aprobări. Sarah Burton este cel puţin modestă. Este directorul de creaţie al uneia dintre cele mai mari case de modă din lume, iar ea încă se comportă ca şi cum ar fi în umbra unui geniu. Doar că de data aceasta este vorba de geniul ei.

Sînziana Boarueste editor "Adevărul"