Înaintea summitului din 9 decembrie, preşedintele Franţei şi cancelarul Germaniei încearcă să arate că sunt motorul reconstrucţiei europene.
În ultimele săptămâni s-a desfăşurat un dialog diplomatic intens nu doar între statele membre ale UE, dar şi între instituţiile acesteia şi America şi Asia. Principalii decidenţi din zona euro au dedicat aproape întreaga activitate politico-diplomatică restabilirii poziţiei euro pe piaţa globală, dar şi guvernanţei economice europene, managementului crizei internaţionale. Încă o dată, Washington a fost locul unde s-a profilat o soluţie pe termen scurt şi mediu pentru soarta Euro, desigur cu avantajele de rigoare preluate de dolar.
Dar şi cu avertismentul pe care guvernele europene l-au primit nu numai din partea pieţelor, dar şi a reglementatorilor sectorului financiar-bancar din toată lumea. Anume că o viziune serioasă, pe termen mediu şi lung, e necesară UE, în ansamblu, şi pieţelor, aceasta trebuind să fie elaborată de factorii de decizie politici şi statali.
Iar în preambulul Consiliului European din 8-9 decembrie 2011, preşedintele Franţei şi cancelarul Germaniei au încercat să demonstreze că binomul Paris-Berlin va fi şi în viitor motorul reconstrucţiei europene.
REFONDAREA SAU IEŞIREA DIN ISTORIE
Preşedintele Sarkozy a prezentat, în 1 decembrie, un discurs construit în jurul unor teme precum frică-adevăr-responsabilitate-credibilitate. Discursul păstrează cunoscutul ton moralizator la adresa capitalismului şi caută să justifice mai degrabă acţiunile prezidenţiale în relaţie cu instituţiile europene şi cu liderii statelor membre, sugerând rolul charismei personale.
Încercând să-i convingă pe francezi că Franţa e mai bine echipată decât alţi parteneri ai ei pentru a face faţă crizei, preşedintele face frecvente trimiteri la relaţia cu Germania, anunţând o viitoare „
