Rapid a avut aseară terapie de grup, tratându-se cu naivitatea Sportului după catastrofa de la Târgu Jiu, unde a pierdut cu scor de abandon în precedenta etapă. A fost o victorie, 2-0, a cărei cronică s-a scris numai în jumătatea oaspeţilor.

Nu-i secret că băieţii de la Sportul visează cu toţii să joace într-o zi pentru o echipă cum e Rapid. Ca nişte umili cărăbuşi negri şi greoi, au visat asta, cu toţii sau pe rând şi aseară, în meciul direct. În consecinţă am avut un scurt 2-0 fără spasme şi neprevăzut până la pauză. Asta după două goluri marcate de giuleşteni pe fondul moliciunii unei apărări care confirmă locul oaspeţilor din clasament. Fără suspendatul Răzvan Lucescu pe bancă, Rapid a zburdat, cu Roman şi Deac în vervă pe flancuri, cu fluenţă în circulaţia balonului şi cu oportunism în faţa porţii. Ocazii n-au fost mai multe decât golurile, dar s-a văzut clar că, dincolo de valoare, a contat mult diferenţa de atitudine.

Rapidiştii, stelişti de conjunctură

După reluare, lucrurile au stat la fel, "studenţii" neîndrăznind decât sporadic să ridice ochii spre poarta lui Coman. Atacurile au continuat în acelaşi sens, dar parcă Isăilă şi-a organizat mai bine fundaşii în pauză, astfel că a fost mai puţină agitaţie în careul oaspeţilor. Mai mult, a echilibrat cumva jocul, reuşind să aibă câteva cornere la poarta lui Coman. Prea puţin pentru a spera la măcar un gol.

Printre propriile slăbiciuni sau piedici puse de alţii, Rapid îşi continuă astfel în suc propriu cursa spre o mărire pe care o caută de ani buni. Este vorba de un nou titlu pe care de obicei îl revendică la început şi nu-l are la final. Ca de fiecare dată, lor le place să spună: "la anul va fi altfel", în sensul că vor avea forţa să atace titlul. Până una alta, se află la două puncte de lider. Un lider, Dinamo, care din punctul de vedere al rapidiştilor nu trebuie să bată Steaua