Poate fi UE sau, mai exact, zona euro, salvată de o Constituţie? Se poate construi sau reforma o economie prin reguli cu caracter constituţional? Sau, pentru a contextualiza dezbaterea privind viitorul zonei euro şi al UE în termenii lui Joseph Schum-peter, se poate salva capitalismul european prin reglementare constituţională? Aşa par să creadă Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy, care urmează să prezinte la summit-ul UE din 9 decembrie un ambiţios proiect constituţional. Acesta, deşi încă neclar - motiv pentru care va fi negociat astăzi, 5 decembrie, într-o întâlnire a celor doi - pare a fi mai mult decât o dezvoltare a tratatelor de la Maastricht şi de la Lisabona.

Ceea ce îşi doresc Germania şi Franţa este definirea unei proceduri de control al bugetului şi de supraveghere a actelor majore de guvernare democratică. Ori, o asemenea evoluţie constituţională nu poate fi tratată ca parte a acordurilor bilaterale şi semnată mai în grabă, chiar dacă guvernele german şi francez şi-ar dori asta pentru a linişti "pieţele" care se tem de criza monedei euro. Cum bugetul este un domeniu crucial al legis-laţiei constituţionale sau, cum ar spune francezii, o prerogativă regaliană a statului, în funcţie de care este operaţionalizată suveranitatea naţională, trecerea la un asemenea sistem nu poate fi realizată, cel puţin în sis-teme care se definesc democratice, fără o consultare, fie şi minimă, a naţiunilor implicate. Cum votarea liberă de orice constrângere exterioară a legii finanţelor publice este un act politic major, poate cel mai important eveniment al vieţii politice naţionale, trecerea sa sub controlul UE înseamnă şi sfârşitul independenţei politice a statelor. Căci nu poporul, prin reprezentanţii săi, elaborează legile în numele suveranităţii naţionale, ci o entitate exterioară naţiunii. O asemenea transformare nu se poate face peste noapte. De altfel, pe acest luc