Trăim într-o ţară în care cei mai mulţi oameni vorbesc limba lui Gigi, Mitică, Mititelu, Naşu Sandu & Co., limba vedetelor siliconate, limba manelelor şi a telenovelelor.

Adică limba pe care au învăţat-o de la televizor sau din paginile tabloidelor. Există însă şi câţiva care vorbesc o altă limbă, cu totul diferită. Cea a lui Proust, Kafka, Joyce sau Dostoievski. Aceştia sunt foarte puţini şi sunt priviţi de ceilalţi ca nişte străini ciudaţi. Cine să-i înţeleagă? Cum poţi fi altfel decât ciudat dacă stai tot timpul cu nasu-n chestiile ălea plicticoase numite cărţi? Când te interesează ce au zis nişte neni morţi şi de care nu a auzit nici dracu' şi nu ciuleşti deloc urechea la ultimele declaraţii ale lui Gigi Becali sau ale Biancăi Drăguşanu? Când nu ştii ce-i bun pe lumea asta?!...

Iubitorii de carte sunt nişte indivizi singuri şi izolaţi de cei din jur. Ei sunt, practic, cea mai defavorizată minoritate din ţara aceasta.

Care ar putea fi soluţia pentru ei? Ca în cazul oricărei minorităţi - să strângă rândurile. E imposibil, desigur, să impună lumii să-i accepte şi să-i iubească, dar ar putea să-şi creeze o lume a lor, populată cu alţii ca ei.

La asta mă gândeam când am auzit că a fost lansată o reţea de socializare destinată celor pasionaţi de lectură. Se numeşte Booktopia (www.booktopia.ro) şi se autodefineşte ca „o reţea socială prietenă cu cititul". E adevărat, e doar un prim pas, dar e unul care poate anunţa vremuri sociale mai bune pentru iubitorii cărţilor.

Cezar Paul-Bădescu este editor "Adevărul"