Oana Manea speră să se refacă repede ca să ajute echipa României în tentativa ei de a ajunge la Olimpiadă.
România a învins Tunisia, sîmbătă, la Sao Paulo, 30-28, dar accidentarea Oanei Manea, din minutul 39, dă încă bătăi de cap delegaţiei "tricolore". Dusă la spital, în aceeaşi seară, pentru a efectua o rezonanţă magnetică, veştile au fost unele îmbucurătoare.
- Oana, cum e piciorul? Ţi s-a umflat genunchiul?
- Nu, mulţumesc lui Dumnezeu, nu s-a umflat! Am fost la spital şi mi-au spus că sînt doar ligamentele colaterale de la genunchiul stîng întinse. Mă mai doare pe interior, acolo, la ligamentul colateral. Şi îmi şi pocneşte cînd stau cu el întins la maximum.
- Poţi să calci în el?
- Da, e mult mai bine ca după meci. Acum stau întinsă în pat şi citesc. Nu am fost nici la antrenamente. Sper ca după două zile de odihnă să pot reintra. Îmi doresc atît de mult să fiu alături de fete, să ajut şi eu din teren.
- Îţi mai aduci aminte faza? Cum s-a întîmplat?
- Am primit un pas pe pivot, aveam două sau trei adversare pe mine. Am vrut să mă întorc cu ele, am şi sărit un pic, iar la aterizare mi s-a dus genunchiul în interior. Îmi pare rău că am jucat slab, nu ne-am putut desprinde de tunisience şi uite aşa le-am dat posibilitatea să stea aproape de noi. Jucau şi destul de dur...
- Fetele cum te-au primit cînd te-ai întors de la spital?
- Erau îngrijorate şi după ce le-am dat vestea s-au bucurat. Le mulţumesc tuturor, sînt alături de mine. Şi din ţară am primit numai mesaje de încurajare şi de susţinere. Sper să nu mai am dureri, să pot juca şi să revin cît mai repede.
"A contat apărarea!"
Mihaela Tivadar a jucat 23 de minute împotriva Tunisiei, fiind folosită exclusiv în faza de apărare. "Am avut emoţii, inerente la începutul unui turneu, dar pînă la urmă ne bucurăm că a ieşit bine. Cred că a contat
