Dinamo şi Steaua se întâlnesc astăzi într-un meci de interesantă aşteptare. Nu cred însă că vom avea parte de vreun regal, de cine ştie ce revanşă îm­potriva mediocrităţii. Nu cred în mi­nuni şi nu ştiu cât fotbal se va juca în Ştefan cel Mare. Ştiu doar că evenimentul de astăzi se împrumută nejustificat dintr-o tradiţie care nu are ni­mic comun cu prezentul, cu prezentul acesta trist care ne copleşeşte. Nu ştiu care va fi rezultatul meciului din sea­ra asta. Ştiu însă că evenimentele care l-au precedat, evenimente care s-au dorit făcătoare de atmosferă, n-au reuşit decât să promoveze o i­n­citare primitivă.

Fudulia patronilor şi a con­du­că­torilor celor două cluburi a fost licitată în ultimul timp prin spectacole de toată jena. De vreo două săptămâni greţoşii aflaţi pe poziţii adverse se tot afişează prin declaraţii turbate, prin declaraţii numai bune să genereze, mai departe, manifestări de grotă. Fiind vorba de poziţii asumate pe pro­prie răspundere, am zice că e trea­ba fiecăruia dintre ei cum se vinde. Dar lucrurile nu stau tocmai aşa. De­oa­rece nici lucrătorii din tranşeele fot­balului nu au fost lăsaţi să-şi vadă de treaba lor. Târtanii gradaţi ai fotba­lu­lui au ordonat reacţii nejustificat de băţoase şi cramponaţilor din su­bor­dine. Iar şi mai grav mi se pare fap­tul că au fost scoşi la atac nişte mi­cuţi ai fotbalului. Normal de altfel. Deoarece fotbaliştii cu personalitate, li­derii de grup cu mintea la purtător, n-ar fi acceptat comenzile tembele.

Meciul Dinamo – Steaua forează adânc şi în orgoliul suporterilor. Dinamoviştii şi steliştii au învăţat în timp ce înseamnă o astfel de rivalitate. Numai că prezentul are o caracteristică aparte. Fiecare dintre cele două gru­pări este pusă în situaţia de a nu se încrunta doar în direcţia adversarului. Suporterii dinamovişti şi cei ste­lişti dezvoltă şi umori intestine, aflându-se pe poziţ