„Neodihna binelui“ este titlul unei biografii apărute în 1998, sub semnătura dnei Rodica Simionescu, scriitor şi jurnalist constănţean. Cartea este închinată vieţii şi operei chirurgicale a dr. Sofia Ogrezeanu-Ionescu, prima femeie neurochirurg din ţara noastră, făcând parte dintre întemeietorii neurochirurgiei româneşti, alături de profesorii D. Bagdasar, C. Arseni şi dr. I. Ionescu. Dl dr. Mihail Mihailide realizează o prezentare a acestui volum de „literatură subiectivă“, încercând totodată să corecteze unele inadvertenţe din pretinse texte de iatroistorie, la rubrica Jurnal de jurnale.

Viaţa Sofiei Gherghina Ogrezeanu-Ionescu a fost una lineară, dacă n-am ţine cont de profesia căreia i s-a dăruit şi în care a excelat, aceea de neurochirurg, într-o vreme când Neurochirurgia abia se năştea şi când femeile-medic optau pentru specialităţi considerate „mai uşoare“. Doctorul Dimitrie Bagdasar (1893–1946), la sugestia neurologului D. Noica1, va fi întemeietorul acestei discipline ştiinţifice în România. În toamna anului 1934, Ministerul Sănătăţii2 a hotărât să încadreze Neurochirurgia printre specialităţile chirurgicale, instituind, în noiembrie, concurs pentru ocuparea unui post vacant. Doctorul D. Bagdasar se prezintă şi reuşeşte primul. După concurs, este numit medic primar la secţia de Neurochirurgie de la Spitalul Central, nou înfiinţată, care a început să funcţioneze în mai 1935. La acea dată, era primul serviciu de acest fel din sud-estul Europei. Am reprodus informaţia din cartea „Neodihna binelui“ (Ed. Atlas, 1998), asupra căreia mă voi opri în cele ce urmează, o biografie particular construită, consacrată Sofiei Ogrezeanu-Ionescu. Semnatară este talentata jurnalistă şi scriitoare constănţeană Rodica Simionescu. Particularitatea constă în aceea că datele dobândite şi „prelucrate“ literar au la bază – după cum deduc – o suită de interviuri/con