Victimele evenimentelor dramatice din 2009 se îndoiesc că în dosarele rămase pe rol vor fi pronunţate sentinţe de condamnare. Acestora le vin în ajutor reprezentanţii mass-media care au lansat Campania „Jurnaliştii pentru eliminarea torturii şi protecţia victimelor".

Participanţii la Clubul Jurnaliştilor care a avut loc recent consideră că în aprilie 2009 nu a existat voinţă politică şi nici intenţia Procuraturii de a identifica toate cazurile de tortură. Astfel se explică de ce nici până astăzi nu s-a aflat cine a comis abuzurile. „Procurorii care investighează aceste cazuri practic au mâinile legate. După un an şi jumătate de la eveniment ei nu mai pot face nimic - probele deja au dispărut", a spus Olesea Doronceanu, avocat public.

Un alt participant la şedinţa Clubului, apărătorul public Natalia Moloşag, a declarat că apărătorii victimelor torturii au avut de înfruntat mai multe impedimente decât în alte dosare. Potrivit ei, unii defensori au aflat întâmplător că materialele probatorii din dosarele în care clienţii lor figurau ca victime au fost folosite în dosarele intentate prin autosesizarea procuraturii ce vizau factori de decizie ai comisariatelor de poliţie în care s-a aplicat tortura.

O CONDAMNARE LA CEDO

Vitalie Creţu, unul dintre tinerii bătuţi de poliţişti după ce a participat la manifestaţiile din 8 şi 9 aprilie s-a arătat dezamăgit de faptul că este tărăgănată examinarea dosarului său în instanţele naţionale. „Prima întrebare a procurorilor nu a fost cine şi de ce m-a bătut, dar: «De unde ştii că au fost fraudate alegerile?»", a spus Vitalie Creţu. Acum tânărul aşteptă când va fi examinată de către Curtea Supremă de Justiţie cauza sa, care a ajuns acolo acum cinci luni.

La scurt timp după evenimentele din 7 aprilie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a comunicat Guvernului şapte cazuri în care s-a invocat violarea dreptu