Asumarea intempestivă, săptămâna viitoare, a răspunderii guvernului pe proiectul de lege a comasării alegerilor, fără a reduce numărul parlamentarilor, reprezintă oficializarea singurului interes pe care PDL l-a avut: alegeri 2 în 1 astfel încât primarii să tragă la căruţa partidului şi pentru parlamentare. Mutarea n-a surprins probabil decât pe singurul om care ar fi crezut că referendumul pentru parlamentul unicameral cu 300 de membri, la pachet cu introducerea sistemului uninominal "câştigătorul ia totul", a fost mai mult decât o găselniţă electorală.

Fără a lua în calcul opoziţia UDMR, decizia PDL era previzibilă. Actualul sistem de vot care permite, în foarte multe dintre cazuri, câştigarea mandatelor de senator şi deputat de către candidaţii clasaţi pe locurile doi şi trei, îi avantajează acum pe democrat-liberali, demult căzuţi de pe prima poziţie în preferinţele electoratului. Varianta "câştigătorul ia totul" ar fi umflat şi mai mult pânzele corabiei useliste, iar o reducere a numărului de locuri de parlamentar scoase la bătaie ar fi mărit tensiunea din tabăra pedelistă, care trebuie să mulţumească, chiar şi în an de criză, pretenţiile clientelei de partid.

Dincolo de toate acestea, PDL are nevoie de mobilizare sută la sută la alegeri. Or, cei care sunt motoarele partidelor sunt primarii. Cu toţi banii pompaţi către administraţiile pe care le controlează, o eventuală înfrângere în cazul localelor rămase separat în iunie ar face să scadă entuziasmul aleşilor în perspectiva parlamentarelor. Mai mult, a fost evident în anii electorali anteriori că interesul populaţiei pentru alegerile locale este mult mai mare decât pentru generale. Astfel, comasarea celor două tipuri de scrutin rezolvă două probleme dintr-un foc, aducând un avantaj prin conferirea unei dimensiuni locale alegerilor naţionale.

Şi ca planul să fie complet, PDL va modifica şi c