Tenorul Vlad Miriţă crede că ajutorul divin se manifestă atât în cariera lui, cât şi atunci când vrea să „zidească“ ceva în slujba binelui, pentru copiii orfani de la Valea Plopului.

Vlad Miriţă nu are aerul sobru, „de tenor", aşa cum îl recomadă profesia. Pare uşor distrat - de fapt, chiar este - şi din confesiunea lui îţi dai seama că a avut o adolescenţă rebelă şi că mâna norocului, sau a lui Dumnezeu, l-a condus pe drumul pe care să‑şi împlinească harul. Când a venit la interviu, se pregătea să plece la Valea Plopilor, locul unde „celebrul" părinte Tănase are grijă de 300 de copii. Merge acolo periodic pentru a duce „din cele trebuincioase" unei comunităţi care trăieşte din mila Domnului şi din generozitatea oamenilor. Citându-l pe părinte, spune că „binele nu are limite". „Când pui o cărămidă la edificiul binelui, pune şi Dumnezeu una".

Cum a descoperit că are voce? La ce vârstă? „ În clasa a VI-a, la ora de Religie. Profesorul a lipsit şi, în locul lui, a venit ajutorul său, un băiat foarte tânăr, cântăreţ la biserică. Şi aici cred că Dumnezeu a pus ceva la cale pentru mine", spune Miriţă. Tânărul suplinitor a pus fiecare copil să cânte. „Tu ai voce foarte bună, îţi recomand să faci Seminarul Teologic", i-a spus lui Vlad.

„Acasă i-am povestit mamei, mama m-a rugat să cânt, eu nu am vrut, pentru că eram foarte ruşinos şi abia când a trebuit să merg la ziua unui coleg, mama m-a şantajat: «Dacă nu cânţi, nu te duci». Mama lucra la o bancă ce sponsoriza Festivalul Crizantema de Aur şi făcea parte şi din comitetul de organizare a festivalului", îşi aminteşte el.

O mamă tenace şi convingătoare

Mama copilului Vlad Miriţă a fost impresionată de personalitatea tenorului Dorin Teodorescu, pe care l-a cunoscut la Festivalul Crizantema de Aur, şi i-a încolţit în minte ideea că şi fiul ei ar putea ajunge ca el într-o zi. Prin recomadări a ajuns